Knochen zu Asche

Bhaaaa, ce-i asta?

  Stateam cu Petra de vorba cand:

petra petra: AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
petra petra: am gasit o chestie super interesanta
Florea Ana: ia sa vad
petra petra: mama anne chestia asta imi marcheaza mie viata iti imaginezi?????????????????????????????????????????????
petra petra: stai
petra petra: http://mirceapricajan.blogspot.com/2007_02_01_archive.html
petra petra: intra
petra petra: undeva mai jos e o poza cu iron maiden
petra petra: uita-te ce scrie
petra petra: deaspupra ei
petra petra: apoi mareste poza ca e originalu sa mor io

petra petra: uitate
petra petra: e adevarata
Florea Ana: stai
petra petra: bn

Florea Ana: aici zace un om care nu se stie prea mult
petra petra: daaaaaa
petra petra: scrie
petra petra: si e originala poza
petra petra: si io nu vazusem pana acuma

Florea Ana: eu nu cred ca e originala
petra petra: ba daaaaaaaaa
petra petra: ca o am si io
petra petra: in calculator
petra petra: uitate pe google
petra petra: toate sunt asa
petra petra: asa e albumul
petra petra: fata imi tremura mainile nu aipot nu-mi vine sa cred
Florea Ana: e ceva fata
petra petra: adica?
Florea Ana: nu stiu
Florea Ana: un semn
petra petra: da e adevaraa chestia
petra petra: mama e chiar ciudat

Ce spune domnul Mircea mai jos: ”Ei, Benjamin Breeg ăsta-i o ciudăţenie. Nimeni nu ştie dacă a existat cu adevărat ori e doar produsul imaginaţiei celor de la Maiden. S-ar putea să fie numele adevărat al lui Eddie, mascota lor, dinaintea transformării sale în bruta oribilă de pe toate coperţile albumelor lor de până acum. Dar, la fel de bine, circulă vorba că ar fi fost un pictor obscur, autorul unui singur tablou (îl puteţi vedea aici), dispărut la un moment dat în circumstanţe bizare şi niciodată văzut din nou de cineva. Habar n-am de-i aşa. Oricum, interesant e că pe coperta single-ului apare lespedea funerară a acestui misterios Breeg, iar pe ea stau scrise, negru pe alb, următoarele: “Aici zace un om despre care nu se ştie prea mult”. Mda, nu-i vorba de-o traducere. Scrie chiar în româneşte. De unde ar rezulta că Benjamin (poate chiar Eddie) are origini sau este chiar… român.”

 Rog utilizatorii de Linux sa ma invete cate ceva, sa ma lumineze mai mult decat atat. Sa stiu cu ce se mananca, mai exact.  Am cautat pe acest fantastic, extraordinar si al nostru Internet, dar nu-s insa sigura ca am reusit. Adica am incercat mai multe site-uri, dar parca ceva lipseste. Am citit articole din reviste, am citit tutoriale pe Internet, am mai discutat cu prietenii mai priceputi, insa nu am ajuns la un anumit stadiu.

…Imi place sa mananc singura. Ador sa mananc singura.
…Imi place sa-mi pun pe fata de masa putin rupta, putin patata de mancare, putin imputita, o paine. De preferabil alba. Si mai bine ar fi, daca e calda. Apoi caut prin camara, frigider, sub birou, sub sosete, da, sucul! Daca n-am suc imi fac o cacao cu lapte. In caz ca nu exista lapte, nu imi fac cacao; are un gust de cearceaf si frunze daca o prepar cu apa. Eeee… daca vad ca nu am de nici unele, prefer sa rabd. Apa nu beau la masa decat daca sunt insetata.
…Sa revenim la paine. Imi place sa-i rup coltul si sa-l mananc. Apoi scobesc in miezul painii si il halesc si p-ala. Dupa ce termin, mananc coaja doar daca e ‘buna’ . Nici prea alba, nici prea neagra. Dar nici prea potrivita. Undeva la mijloc. Dupa ce mananc si coaja, constat stupefiata ca pe fata de masa, putin jegoasa, putin carpita, putin imputita, n-au mai ramas decat firimiturile.
…Impaturesc fata de masa, merg pe balcon, deschid geamul de termopan ( muriti bha, nimeni nu mai are ca mine) si scutur carpa asta lunga pe rufele vecinei de la 2 si aleia de la parter ( bunica lui Marius si Mihai ). O duc in bucatarie si o indes cum pot in sertarul de lemn gaurit de termite, cu oua de gandaci de bucatarie si cu ciuperci din muschii copacului cu ADHD. Dupa ce inchid sertarul stiu ce ma asteapta.
…‘Crampoane’ la stomac, dureri nemai(pome)banuite, din 5 in 5 minute la W.C-u’. Tanja dracu’!
…Decat sa rabzi de foame, mananci orice. Si viermi, si radacini, pamant… as mai zice eu dar mai bine tac. Oricum traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ( cum zice Badea). Chiar asa?

…Ruxandra Gheorghe: normal ca daca incep cu ea va dati seama ca a fost prietena mea cea mai buna. Nu ca acum n-ar fi. Prefer sa tac. Tacerea e de aur.
…Ne cunoastem de la gradinita. Mereu de mana cu ea. Doamne ce ma enervau inelele tale de pe degete! Mereu ma zgariam in ele. Fi-ti-ar…! Tin minte ca eram la dansuri. Cele mai bune. Mereu primele. Ce mi-au mai ramas pozele, ca asa amintirile se duc incet- incet pe apa sambetei. Sunt multe de spus, pagini nenumarate.
…Acum sa-ti trezesc eu amintiri intunecate, dar brazdate de cate-o raza de lumina.
Prima e: – sigur stii. Asta a fost si va fi cel mai mare juramant din Univers. Mereu mi-ai zis ca a fost ideea mea, dar nu te cred. N-as fi fost in stare. Cred ca ti-ai dat seama de ce spun. Cand ne jucam stii tu ce. Bai frate nu-mi vine sa cred. Or mai fost altele ca noi? Plus ca mai era si Andreea cu noi. Toate 3! Dracusoarele de la blocul 8 si 9.
A doua: mai tii minte ziua ‘aia’ cand nu aveam ce face? Ne-am apucat noi sa facem mancare din cacat de caine, in cutie de mici ( cutie mare alba, de pe vremea lui Ceasca). Si stii cum luam cacatii? Daca nu stii vai de capul tau, daca stii tot la fel.. Ii luam cu betele si ne feream sa nu cada pe noi. Apoi am inceput sa-l amestecam. Ce tare a fost! Ce n-as da sa intorc timpul!
…Stiu ca deja scoti flacari pe nas, faci spume la gura, ochii din orbite ti-i i-ai scos, te-ai mai si cacat cu stropi; dar ce sa-i faci ?
…Asta-i realitatea Ruxandro!

P.S: Ruxi, stai sa vezi cate mai sunt…

…Imi aduc aminte totul.
…Locuri sumbre, minti si ganduri intunecate… aceleasi mistere neelucidate. Tu… tu sigur stii asta. Chiar nu iti amintesti? Amintirile copilariei le simtim atat de indepartate, incat ne intrebam si acum, daca intamplarile de atunci au existat cu adevarat sau le-am trait aievea ca intr-o poveste fantastica proiectata in alt timp si alt spatiu. Iti amintesti, nu? Daca nu… inseamna ca nu ai privit niciodata o papusa de portelan in ochi.
…Privirea ei… trecutul atat de negru!
…Insa nimeni nu stie de mine. In fiecare zi trec pe langa zeci de persoane in drumul spre liceu. Oare cineva isi sa seama ce am eu in suflet? Poate cineva sa-mi citeasca gandurile? Exista straini carora sa le pese de tine? Trecem pe langa ei si ne aruncam cate o privire ascunsa. Atunci cand dam de ochii personei respective, ce facem? Ne furisam privirea in alta parte. Merg si meditez. Examinez aproape orice om care imi trece prin fata. Cate probleme! Li se citeste pe ochi.
…Trist…