Ruxi ( Partea 1 )

…Ruxandra Gheorghe: normal ca daca incep cu ea va dati seama ca a fost prietena mea cea mai buna. Nu ca acum n-ar fi. Prefer sa tac. Tacerea e de aur.
…Ne cunoastem de la gradinita. Mereu de mana cu ea. Doamne ce ma enervau inelele tale de pe degete! Mereu ma zgariam in ele. Fi-ti-ar…! Tin minte ca eram la dansuri. Cele mai bune. Mereu primele. Ce mi-au mai ramas pozele, ca asa amintirile se duc incet- incet pe apa sambetei. Sunt multe de spus, pagini nenumarate.
…Acum sa-ti trezesc eu amintiri intunecate, dar brazdate de cate-o raza de lumina.
Prima e: – sigur stii. Asta a fost si va fi cel mai mare juramant din Univers. Mereu mi-ai zis ca a fost ideea mea, dar nu te cred. N-as fi fost in stare. Cred ca ti-ai dat seama de ce spun. Cand ne jucam stii tu ce. Bai frate nu-mi vine sa cred. Or mai fost altele ca noi? Plus ca mai era si Andreea cu noi. Toate 3! Dracusoarele de la blocul 8 si 9.
A doua: mai tii minte ziua ‘aia’ cand nu aveam ce face? Ne-am apucat noi sa facem mancare din cacat de caine, in cutie de mici ( cutie mare alba, de pe vremea lui Ceasca). Si stii cum luam cacatii? Daca nu stii vai de capul tau, daca stii tot la fel.. Ii luam cu betele si ne feream sa nu cada pe noi. Apoi am inceput sa-l amestecam. Ce tare a fost! Ce n-as da sa intorc timpul!
…Stiu ca deja scoti flacari pe nas, faci spume la gura, ochii din orbite ti-i i-ai scos, te-ai mai si cacat cu stropi; dar ce sa-i faci ?
…Asta-i realitatea Ruxandro!

P.S: Ruxi, stai sa vezi cate mai sunt…

Momente cand aberez, dar totul e adevarat

…Imi aduc aminte totul.
…Locuri sumbre, minti si ganduri intunecate… aceleasi mistere neelucidate. Tu… tu sigur stii asta. Chiar nu iti amintesti? Amintirile copilariei le simtim atat de indepartate, incat ne intrebam si acum, daca intamplarile de atunci au existat cu adevarat sau le-am trait aievea ca intr-o poveste fantastica proiectata in alt timp si alt spatiu. Iti amintesti, nu? Daca nu… inseamna ca nu ai privit niciodata o papusa de portelan in ochi.
…Privirea ei… trecutul atat de negru!
…Insa nimeni nu stie de mine. In fiecare zi trec pe langa zeci de persoane in drumul spre liceu. Oare cineva isi sa seama ce am eu in suflet? Poate cineva sa-mi citeasca gandurile? Exista straini carora sa le pese de tine? Trecem pe langa ei si ne aruncam cate o privire ascunsa. Atunci cand dam de ochii personei respective, ce facem? Ne furisam privirea in alta parte. Merg si meditez. Examinez aproape orice om care imi trece prin fata. Cate probleme! Li se citeste pe ochi.
…Trist…