Knochen zu Asche

…Maine 26.11.2007, la ora 22:15 minute, m-am nascut eu. Pare ciudat, dar asa e! Si mai stiu ca ningea abundent.
…Stau, ma uit la perdea si zaresc dincolo de fereastra, lumini. Luminile apartamentelor, luminile de pe strada.
…Ma uit la ceas. E exact 22:15. S-a oprit si masinaria de faina. E tot 22:15. Deci eu fac maine 16 ani. Saisprezece ani. Unde sunt? Cum au trecut asa de repede? Amintirile… Iti amintesti? Nici tie nu-ti vine sa crezi. Stai, nu te abate de la scrierile mele. Gandeste-te doar, gandeste-te. Adu-ti aminte de trecut. Un trecut trist, tragic, obosit… cu teama de necunoscut, punandu-ti intreabrea:’ Oare cand se va sfarsi?’ Un trecut violent, cu lacrimi, sange, urlete… Stiu! Habar nu ai. Crezi ca iti voi spune? Nu! Practic nu stiu cum sa relatez ceva despre un trecut frumos. Poate pur, linistit? Poate placut si roz? ROZ… asta e culoarea stiloului cu care scriu. Si totusi nu conteaza exteriorul ci interiorul. Doar pentru cativa. Timpul asta…timpul.
…Si totusi maine e ziua mea. Nici nu-mi pasa de cadouri. Cadouri? Am spus cadouri? ‘’ Pai ce cadouri fato, iar visezi? O vorba buna ti-e de ajuns, daca e spusa din inima. Tu esti puternica, ai trecut prin multe…’’
…Si iar cad pe ganduri. Mai ragai putin, ma mai foiesc pe scaun, nimic nu e perfect. Si tu ia seama ce rahat iti iese pe gura, cand vorbesti cu mine. Eu nu stiu prea multe si te dau cu capul de pereti!
…Ce-ai drace, vii dupa mine? Las’ ca-ti arat eu, te crezi al dracului, dar esti un nimeni. Si tu cititorule, ce belesti ochii? Nu ti-ai reprosat niciodata ca ai fost prea prost atunci, prea nepregatit si prea increzator in oameni? Iti zic eu. Ai fost! Nu mai poti s-o iei de la capat. Gata! Ai dat de dracu’!
Suna telefonul:
- Alo! Ani…
- Alo! Aloo! Alooo!
- Ani?!
- Alooooo!
- Ani?
- Alo! Alooo! Era robotu’, ai pus botu’!
…Asa e lumea. Pune botu’, pune la suflet, sa se innegreasca si mai rau. Ce nervi am! De ce? Nu se pune intrebarea de ce. De d-aia.Punct. Stop. Ani poti____. Ce? Mi-a disparut un caiet! Operatiunea galusca din tomberon, partea dorsala de la Nea’ Zamfir cu stea in ciunte. ‘’Da-l dracu’, Ani! Nici macar nu stii cine-i ala!’’ Asta e vocea a 2-a din gura. Ca in The Shining. Pauza. Caut caietu’!
22:40. Soldat Anne a gasit trofeul, pardon, caietul.
Deschis caietul de la sfarsit. Si ce scrie? Pai scrie asa:
ANI, ESTI SAU AI O MINTE STRALUCITA. ANI, ACUM TREBUIE SA RAZI. STOP. ODIHNESTE-TE SI DUPA ACEEA POTI SA RAZI DIN NOU.
Dau pagina, tot de la sfarsit, a doua:
ANI, POTI INCEPE SA RAZI. STOP. TRAGE O BASINA SI ACUM POTI RADE CU LACRIMI.

…Imi si aduc aminte ziua aceea. Venise Adi, se asezase pe scaun, eu langa el. Imi ia caietul si incepe sa scrie. Eu nu mai puteam de ras. V-am povestit cand era sa ma pis pe mine de ras? Lasati, nu zic acum.
…Ia hai, gata cu fotosinteza, toata lumea la culcare. Dau eu militaria jos din pod, cat ai zice peste.
…Maine e ziua mea. Poate apuc momentul ( au dat astia drumul la masinarie, ora 22:55, ‘ti-ai dracu’) la 24:00, sa-mi urez La Multi Ani! Si sa-mi pup obrajorii. Acum merg sa halesc, ma mai uit la Tv…Vad eu ce fac, nu-ti fa tu griji.
23:05: cartofi prajiti de la ora 6, salam si branza topita. Si o gramada de paine. Si putin lapte. Si niste apa.
…Nu mai stau pana la 24:00, ca mi se-nchid ochii. Presupunem ca acum e 24:00. La Multi Ani, Ani! Stiu ca imi place de mine. Stiu ca ma iubesc. Si mai stiu ca eu cred doar in mine.
…Noapte buna, Ani! Incepe o noua viata, o noua era a necunoscutului…