…Deci in viata mea nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Am fost la tara. Acum 2 ore am sosit acasa. Toate bune si frumoase. Am facut poze, i-am instalat lu’ Adrian niste joace, am fost la o pomana, am ramas fara hartie igienica, am dormit pe scaune, etc.
…Eh, azi, cand m-am trezit, la 7:42, ploua. Ma trezeste Ramona, dau sa ies din camera ma impiedic de prag. Injur toti mortii si imi trece. Aurelia si George erau in bucatarie, jos. Adica in cealalta casa. In fine. Ei plecau intr-o excursie cu toti copii de la gradinita. Si mi-am zis: ‘’Decat sa dau banii la maxi – taxi, mai bine merg cu ei’’. Am asteptat vreo 40 de minute sa vina afurisitul de autobuz.
…Opreste autobuzul, cand ma uit in spate: REVOLUTIE! Cred ca erau vreo 60 de copii.
- Aurelio, ne-am dat dracu’!
- Shit! zise matusa-mea.
…Am stat 3 persoane pe scaun, galagie, manele, mirosuri insuportabile, ce mai, un Iad! Ma tot uitam la saracii copii, si ma gandeam oare ce o sa se aleaga de ei. Undeva prin Spania la cules de morcovi, spanac,pepene galben, prostitutie… Asta-i viitorul la tara. Intre timp tata ma obseda cu telefoanele:
- Unde esti?
- In autobuz!
- Unde opreste mai intai?
- Nu stiu, la Davila sau la Muzeu.
- Pai cum? Profesoara nu stie unde opreste?
- NU STIE!
- Pai de ce?
- Eu de unde naiba sa stiu, pot sa-i citesc gandurile? ( deja ma enervase, oricum ma enervase de cand piuia telefonul, jaful meu)
- Spune-i si tu soferului sa opreasca la pod!
- Da…ca ala ma asculta pe mine.
- Spune-i lu’ Aurelia sa vorbeasca cu el si apoi imi dai beep.
- Hai bine, pa!
- Pa!
( de unde dracu’ credit de beep, ca mie mi-a expirat valabilitatea de 2 luni).
Dupa 10 minute ma suna:
- A vorbit cu soferul?
- Da, nu opreste la pod! ( defapt nici nu vorbisem, eu alta treaba n-aveam, dupa ce ca stateam si pe ultimul scaun, ma ridicam sa traversez marea de copii care stateau in picioare)
- De ce?
- Doamneeeee, de unde sa stiu eu? Vine mami sa ma ia? Ca n-am nimic cu mine, nici umbrela, nici geaca…
- Da.
- Bine….Pa!
Dupa 15 minute, ma suna mami:
- Ani, unde opreste?
- La Muzeu. Tu unde esti?
- La Davila. Hai ca vin acum.
- Noi mai avem putin si ajungem. Pa!
- Pa!
Opreste autobuzul. Cobor. Afara, rafala! Intru in muzeu, ma suna mama:
- Unde esti?
- In muzeu.
- Unde, ca nu te vad?
Ies din muzeu o vad si pe mami. Cu umbrela si geaca. Ma imbrac si pornesc la drum. Un bou conducand un autobuz ma stropeste. Mami a putut sa se dea inapoi. Cand traversam strada spre Hotelul Muntenia, iarasi.
…Intr-un final ajung acasa. In sfarsit!
P.S: Cand o sa mai plec la tara, imi iau umbrela si geaca. E clar. Care vrea poze, pe mess!
