Knochen zu Asche

…Intr-o zi cand mergeam ca un porc, ma gandeam sa-mi fac o casa. Toate optiunile: put, fantana arteziana si WC-u’ in curte. Bineinteles un laptop cu furculite si aer conditionat.

…Acum as vrea sa mananc niste sosete cu pandispan. Mi-ar curge balele pe covorul persan de la rudari. Ah, si gandeste-te, cum bucile tale vor sari tremurand in adierea vantului vacic. Si noi sa facem dragoste sub nisipul fierbinte. Si sa trag ciocolata cu sos de hrean pe nari. Deja ma simt ca in paradis. Doar ca, ( virgula de virgula) chitara imi cade obositor in cap si ma trezesc la realitate.
Stau in fata monitorului, si ascult o melodie. Acum 10 minute am mancat cartofi prajiti si pateu vegetal cu paine intermediara. Atat, ca n-am mai mult in frigider. Defapt, care frigider, caci cartofii nu se tin in frigider, ci in camara. Doar pateul sta acolo. Painea…pe unde vrea ea, pe masa, pe televizor, are viza pentru USA.
…Ma uit pe B1 si o vad pe Andreea Marin:’’Ai grija de tine!’’. Vai de capul ei. Cum poti sa ai grija de tine? Nu mai zic nimic. Suna-ti reprezentatul Avon, viitorul iti surade. Asta daca ai bani, daca nu, faci foamea ca mine, sau ajungi pe drumuri, ajungi un aurolac.
…Si iar cad in starea aia de lene., de moleseala. Mai si ametesc. Cu siguranta tre’ sa iau niste vitamine, oricum dracu’ am luat-o razna rau de tot. Nici Spitalu’ 9 nu ma primeste.

P.S: Vreti gogonele?

…La 8:31, fiind singura in casa, am iesit afara. Inchid usa, ma opresc. Sunete minuscule se auzeau pe tabla de afara. ” Oare ploua? Sau e unu’ care face plaja?”. Evident ploua. Era atat de bine. Chiar ce imi doream. Sa fiu doar eu si ploaia. Ma simteam Puternica, dar stiam ca e ceva diavolesc. Paseam incet pe asfaltul ud, ce emana caldura. O cioara manca un pachet de servetele. Apoi au aparut altele, multe, multe…si negre. Au dat de veste ca Lordul era in apropiere, asa ca m-am carat. N-aveam chef de o batalie. M-am dus in parc. Am facut cateva poze. Ma plimbam si ma simteam fara griji, fara dureri in suflet. Stiam ca totul e doar un vis, un vis care se va termina indata ce voi intra in casa. Miroseam umezeala rece. Picaturile de ploaie, ma acopereau, parca ma sufocau. Nu, doar o viziune de-a mea isi facea de cap, in sufletul meu putred. M-am oprit o clipa si am privit in jurul meu. N-am vazut nimic, dar poate ca nu pot eu sa scriu aici totul. Si asa e. Nu pot.
…Ploaia mi-a trezit idei, amintiri… Am scos aparatul si am facut cateva poze. Apoi am pornit la drum, cu un mers lenes, obosit.
Se spune ca ploaia ne spala de gandurile grele, dar uneori nu da roade. Asta nu inseamna ca ma face sa nu iubesc ploaia, sa nu o ador. Mi-ar fi placut, ca cineva sa ma imbratiseze cu miros de nostalgie pura…
…Zambete, melancolie.