…Se insela cu nonsalanta. Mergea incalcit si se gandea la ziua de maine. Bause prea mult. Oare?
…Vedea o periuta de dinti, un pantof, si o bucata de ureche. Pentru mine e normal. Le pot combina, pana cand ies 3 perechi de slapi cu extensii. Oricum, adevarul este, ca aerul s-a schimbat demult. Nu mai intra in camera atat de repede, ca acum 79 de ani. A trecut o vreme de atunci. Lumea s-a schimbat si parca totul pare periculos. Periclitarea unei masti de maimute isi schimba sensul cand o intorci la 371 de grade, latitudine sud-vestica de Ecuator. Grav.
…Cutii rosii stralucesc pe automatul de bere spasmiodica. Banuiesc ca de-acum incolo vor disparea inexplicabil. Dar sa purcedem curajos pe aleea cu flori de liliac. Ce ecran mare! E o chestiune de acceptare pentru un ritm imprevizibil de alunecos. Treaba asta e toxica, presimt eu. Si cand zic asta, vorbesc foarte serios, nu iau omenirea la misto. Merge drept spre mine, ma rog, cat poate de drept. Era beat! Ati uitat?
…Hai ca imi place. Cizelam cat se poate de mult si cutreieram halele fara lumina. E un fel de ‘’street winsdom”. Dai de crapa, dar degeaba. Nu crapa. Curg ideile ca pe Arges si nimeni nu intelege.
P.S: Ati mers la Carrefour? Sau sa-i zic Jupiter City, Jupiter Draci?
Pi.Es 2: La Multi Ani, Roxana!
