Knochen zu Asche

…Plangeam de-a binelea. Lucrurile nu erau atat de grave…dar imi pierdusem cumpatul! Nu gaseam nici un cuvant potrivit si vroiam sa-mi apuci bratul, sa ma intrebi mai mult, sa ma mangai.
…Nu-mi terminasem niciodata fraza si asta ma exaspera. Devenisem nervoasa. Imi treceau prin minte intamplari si vise retrase, care ma impiedicau sa am mai mult curaj in mine. Daca as stii ce sa-i spun! Ceva care sa nu fie o prostie…
…Mergeam destul de departe, cu pasi rari, timizi. Eram inca tanara pe-atunci. Ce dracu’ spun? Ce dracu’ m-a apucat?
…Era un noroi groaznic pe strazile astea pustii fara trecatori tabaciti. Undeva…natural…cateva minute…stiti…Incepuse sa-mi fie teama, o teama stupida, fara sens. Ma plimbam si nu stiam ce se va intampla cu mine, unde voi dormi, unde voi manca…
…M-am cutremurat toata. Incepuse sa bata vantul. M-am oprit brusc. Imi muscam buzele. Eram ametita. Am intalnit un taxi la capatul strazii. Nu izbuteam.
…Plimbarea mea pe strada umeda si nostalgica mi se parea cunoscuta. Parca…toate lucrurile s-ar mai fi intamplat odata.
…Am inchis ochii si mi-am rezemat capul pe perna. Asa zaceam eu pe patul tare, cu capul plin de ganduri…

…Fiecare soapta. Fiecare zgomot. Fiecare tipat.

…E necesar sa spalam ferestrele din cand in cand. Dar sa nu dam pe din-afara, ca apoi se-mpute treaba. Postasul fuge cu pensia maica-tii si se sclerozeaza. Ce vei manca apoi? Rabdari prajite? Ei comedie!
… Daca nu stii despre cine e vorba, nu-i nici o problema. Iti imaginez. Acum puteti impartasi intr-o clipa momentele pretioase. Le transferi pe PC si le trimiti sub forma de e-mail. Nu conteaza cat de departe esti, veti fi mereu apropiati.
…Vestea buna e ca poate citi. E un fel de dimensiune la mana a doua pentru diversificarea casei. Ai proiectoare panoramice LCD, ecrane clasice, casetofoane deck, playere DVD,…etc. Deja incepi sa te luminezi. E vorba de cocina in care iti manglesti viata de nepasator. Acum esti liber sa alegi ce te reprezinta mai bine.
…De aceea, eu, Ani ( Anne ), iti voi oferi o larga gama de modele ( beleste bine ochii ) pentru a se incadra perfect in stilul tau de viata cacacios. Am un limbaj foarte adecvat pentru aceasta mana de tarana. Fie ca e vorba de o canapea interesanta sau de un scaun de pe vremea lu’ Hitler, o simpla masuta de cafea, cu imprimeuri florale ( sa nu uitam mileul tricotat de bunicul tau veteran, pe care ti l-a lasat mostenire ) sau niste rafturi masive de reviste porno. Acum o sa-mi scoti ochii, cu internetul, dar nimic nu se compara cu o revista, atata timp cat o tii in mana, o atingi, o mirosi.
…Frumusetea fiecarei zile… sta in detalii. Si aici nu ma refer la reviste. Ma refer la viata de zi cu zi. In imaginea de sus observam finetea curburii a celor mai luxoase acustice. In imaginea de jos privim a doua generatie de roboti portabili cu radio casetofon.
…Unde imposibilul devine posibil, creativitatea devine un confort plin de emotie. Poti modela acest micro sistem futurist pentru a-ti satisface gusturile din panoul frigiderului.
…Hai gata ca aici nu-i platforma perfecta pentru o larga conectivitate la experimente PlayStation.

…Ma trezesc. 10:36. Suna telefonul. E Ruxi.
- Da, Ruxi.
- Ani, te-am trezit?
- Nu, acum m-am sculat.
- Te-am trezit eu?
- Nu mha, acum m-am sculat, serios.
- Vii si cu mine la dentist?
- Azi?
Discutia continua pe tema asta…
- Ne intalnim la 12.
- Bine, la 12 fix esti jos.
- Ok, te pup, pa.
- Pa. ( am spus eu )

…Pana la ora 12, am mancat. Si m-am uitat la televizor. Si m-am imbracat, uitasem, ca doar nu mergeam in curu’ gol. Cobor scarile, deschid usa, ma suna Ruxi.
- Vezi ca sunt la bloc.
- Gata, cobor si eu.
…Coboara Ruxi.
- Ani…hai cu mine la Margareta, ca m-a trimis Bulaca sa-i iau acetona.
- Vai de capu’ nostru.
…Luam noi acetona, pornim la drum. Ruxandra imi povestea visul ei, cosmarul ei de temut in fata Intunericului. Eu o ascultam. Pana la urma am ajuns. Ne asezam…ce dracu’ erau ma alea? Un fel de scanduri de lemn. DA! Am baut apa…apa foarte rece si ne-am uitat pe revistele din cosulet: Tabu, Tango, Unica, etc. Ruxi cauta un ceas. Il gaseste. E de la Calvin Klein. Imi place si mie. Imi paseaza revista.
- Ani, rupe si tu foaia aia.
- Ce dracu’ ai fata? Nu o vezi p-aia din dreapta?
- Aoleo, asa e.
Radem amandoua. Radem mai tare.
…Ii pasez revista. Ruxi incearca sa faca o schema pentru a rupe foaia, dar in zadar, trece o asistenta. O arunca inapoi in cosulet.
…E randul ei, acum. Imi lasa geanta. Nu stiu ce dracului poate face ea cu o ditamai geanta de plaja (asa arata, parca e de plaja), dupa ea. Are telefonul, un parfum, un evantai rupt si nu mai stiu. Ba nu, gresesc, 2 telefoane.
…Eu am un rucsac micut, cu telefonul, 2 pixuri si o agenda.
…Scapa Ruxi.
- Ani, acum vom merge sa luam niste covrigi, de sus de la izvor.
- Unde mha?
- De la izvor mha.
- Aaaa…
… Ajungem acolo.
- Ii ceri 2 covrigi la 4 mii si doi la 6 mii. In 2 pungi.
- Cat face? In 2 pungi? Pai zice aia ca fac misto de ea.
- Douazeci de mii. Ah, tot eu stiu matematica.
Imi vine randul. Unei babe ii cad banii. O ajut. Imi multumeste. Dupa cum ziceam, imi vine randul.
- Vreau si eu doi la 4 mii si doi la 6 mii. In 2 pungi, VA ROG!
Se cam uita tanti la mine chioras…
…Ardeau. Dar ardeau. Incep sa rad cu Ruxi. Pasam un covrig la 4 mii in punga cu cei doi la 6 mii. Apoi pe cel la 6 mii, la cel de 4 mii, care ramasese in punga. In mijlocul strazii, bineinteles, sa dea si masinile peste noi.
Pe la posta, un bou cu masina se apropie de noi. Nu stiu ce a zis, dar eu pe o voce de retardate spun:
- Vai de capul tau, bha!
…Pana la urma, ajungem la bloc. Ne oprim la scara mea, banca mea. Mancam covrigei. Ma striga Andreea:
- Ani, vrei s-o vezi pe Sonia?
- Da.
Vine si Sonia. Nu ne mai vazusem de 2 ani. Stateam noi pe banca, vorbeam, Sonia:
- Esti cam ciudata, Ani.
- Ba nu, e perfect normala, spune Ruxi
- Daca stai cu ea te obisnuiesti, asa suntem si noi.

Ruxi incepe sa cante: „ Suna-ma noapteaaaa, dar pe la douaaa, cand poezia, e aproape noua”. Imi trag o palma si o corectez: CAND POEZIA PARE MAI NOUA!

…Ruxi pleaca. Raman cu Andreea si Sonia. Din instinct ma uit pe strada. Il vad pe Mihai cu inca un tip. Alerg. Il strig. Tocmai dadea coltu’.

…Se opreste. Se uita. Langa el, Andrei! S-a tuns! E chel! Hahaha! Dar ii sta bine. Ne-am imbratisat toti, ne-am pupat, iiiii! Se uita si lumea la noi, dar ce mai conta. Voi nu ii cunoasteti pe Mihai si pe Andrei? Cantam cu ei in sala de repetitii bhaaa. Chiar mi-a parut bine ca-i vad. Ei fac scoala de soferi impreuna, mergeau la CNCD nu stiu ce sa scoata.

Andrei: Ce pleata ai! De ce ai pleata mare?

Mihai: Chitaristo, mai canti?

…Nu v-am zis, dar ne aflam in spatele blocului mei, sub un nuc.
- Eu stau la etajul 4.
- Aaa da?
- Da. Sa nu ne deplasam prea mult, ca poate fumeaza tata.
Atat mi-a trebuit. M-au luat nebunii in brate si s-au oprit fix la linia peretelui de langa centrala. Cine stie, cunoaste! Am mai stat de vorba putin, ne-am imbratisat, pupat, ritualul nostru, deh si am plecat la banca.
Am mai stat 5 minute si am intrat in casa. Plictiseala…

P.S: Ma anuntati si pe mine daca vine Victor. Olololololol se face coada la usa lui!

…Futu-i mortii, ca de fiecare data cand dorm si eu, trebuie sa intre cineva la mine in camera, sa tranteasca usa si sa se auda chitara. Si nu numai. De fiecare data!

…M-am gandit s-o duc la tara. O dau dracului si gata! O pun in pod. Chitara clasica…mdeah… a mea e prea clasica, tampitilor! Nu e buna de nimic. Am corzi de acustica, ganditi-va si voi putin cat de jaf poate sa sune asta. Mi-a mai acordat-o si Cipi in Re major, sau minor…ca in Mi, draci, nimic. Domi cica vrea sa faca din mine o chitarista, lol. La chitara pe care o am…sunt sigura 100% ca o sa fiu ca Herman Li ( sper sa vada si Marius asta ).

…Eu am aflat ceva. Ca e marti. Si ca am luat-o razna. Nu-i nimic nou sub soare.

…Sambata plec la tara. Daca am loc, imi iau chitara. Tot e ziua lu’ Adi, i-o fac cadou ).

…Hmmm…….ce-am facut ieri? Am iesit pe-afara. In fiecare zi ies pe-afara. Unde stau? Pe banca. Cu cine? Cu Ruxi, Andreea, Petra si Tudor. Frate, de cand am luat vacanta, numai pe banca stau. Pfuuu…e cald. Ieri am jucat carti, pe patura Ralucai. A fost interesant. Mi-am rupt curul putin, i-am dat una Ruxandrei, dar daca ea e vaca, tipa! Am facut si poze… dusa de Petra m-a udat…

hell_girl_ptr: mama ce misto ti-am dat aseara
hell_girl_ptr: seringa aia in mecla
hell_girl_ptr: a fost penal
Anne: te-ai cacat pe tine
hell_girl_ptr: m-am pisat pe mine de ras
Anne: stiu
hell_girl_ptr: io voiam sa iti dau pe gat
hell_girl_ptr: am nimerit direct in fata
Anne: daca ai fost dusa
hell_girl_ptr: da’ tu nu ai vazut
hell_girl_ptr: cum a tasnit
hell_girl_ptr: apa
hell_girl_ptr: din oglinda ochelarilor
hell_girl_ptr: ca in desenele animate a fost
Anne: trebuia filmat
hell_girl_ptr: da

…Am facut poze cu Ruxi. Cand ne strambam. E haios, atata timp cat nu-ti vede lumea fata in momentul schimonoselii. Si totusi…e misto sa stai pe banca. La noi pe banca, pe aleea Livezilor. Si sa canti All The Young Dudes, Carry The News, Bugaloo Dudes, Carry The News. Si Ruxi sa-si dea cu pumnii in cap, auzind asa ceva.

…Azi ies la ora 5. Bine, s-ar putea sa fie 5:15, cam ceva de genu’ asta, in caz ca am probleme de natura fiziologica. Ce? CE? CE-AM FACUT?

…Hai ca-i bine. Da. E o zi frumoasa azi. Pentru ca te iubesc.:D

PP.SS: Sa pun si cateva poze de ieri; a fost ideea Petrei cu apa.

…Stiu ca nu ai 3 luni de concediu. Cunosc senzatia de panica pe care nu o poti controla cand timpul e prea scurt. Banuiesc cam cata cafea bei, ca sa uiti de oboseala si imi imaginez cam cat fumezi cand esti stresata. Stiu cum e sa adormi si sa te gandesti care e solutia cea mai buna pentru proiectul la care lucrezi. Stiu ca nu iti place munca pe care o faci sau, daca nu esti pasionata, macar iti pasa de ceea ce nu se intampla la serviciu. Esti acolo, trup si suflet, gata sa sari in ajutorul celorlalti, pentru ca totul sa iasa prost. Asa ca tine.

…E normal sa-ti doresti sa fii un nimeni, sa lenevesti pentru a ajunge mai sus, sa vrei totul mai repede. E normal sa fie asa cand, dincolo de banii care inseamna totul, dar de care totusi nu ai nevoie, intervine plictiseala. Exista insa si reversul medaliei de bronz. Stiu ca pisica, cainele si purcelul te asteapta acasa. Stiu ca uneori pleci seara in oras si te simti prea bine cand gandul iti zboara la ce nu ai facut in timpul serviciului sau la o ora de somn in plus.

…Nu, nu fac pe atotstiutoarea. Dar acum, cand scriu randurile astea, mi-am aruncat ochii pe ceasul agatat de perete. Stop! Pana aici, ca doar a venit vara. E timpul pentru o schimbare. Trei luni. Fara concediu.

…Pe scurt, traieste-ti viata. Orice-ar fi. Fa-ti de cap intre 5 si 9. Iar asta, fara sa stai sa despici firu-n patru. Fa ceea ce simti si vei avea o vara de neuitat. Hai cu mine pe drumul spre libertate! E gratis.

De ce am scris toate astea? Pentru ca pot.