…Stiu ca nu ai 3 luni de concediu. Cunosc senzatia de panica pe care nu o poti controla cand timpul e prea scurt. Banuiesc cam cata cafea bei, ca sa uiti de oboseala si imi imaginez cam cat fumezi cand esti stresata. Stiu cum e sa adormi si sa te gandesti care e solutia cea mai buna pentru proiectul la care lucrezi. Stiu ca nu iti place munca pe care o faci sau, daca nu esti pasionata, macar iti pasa de ceea ce nu se intampla la serviciu. Esti acolo, trup si suflet, gata sa sari in ajutorul celorlalti, pentru ca totul sa iasa prost. Asa ca tine.
…E normal sa-ti doresti sa fii un nimeni, sa lenevesti pentru a ajunge mai sus, sa vrei totul mai repede. E normal sa fie asa cand, dincolo de banii care inseamna totul, dar de care totusi nu ai nevoie, intervine plictiseala. Exista insa si reversul medaliei de bronz. Stiu ca pisica, cainele si purcelul te asteapta acasa. Stiu ca uneori pleci seara in oras si te simti prea bine cand gandul iti zboara la ce nu ai facut in timpul serviciului sau la o ora de somn in plus.
…Nu, nu fac pe atotstiutoarea. Dar acum, cand scriu randurile astea, mi-am aruncat ochii pe ceasul agatat de perete. Stop! Pana aici, ca doar a venit vara. E timpul pentru o schimbare. Trei luni. Fara concediu.
…Pe scurt, traieste-ti viata. Orice-ar fi. Fa-ti de cap intre 5 si 9. Iar asta, fara sa stai sa despici firu-n patru. Fa ceea ce simti si vei avea o vara de neuitat. Hai cu mine pe drumul spre libertate! E gratis.
De ce am scris toate astea? Pentru ca pot.
